A LU FUNERALA MI’

del Prof. Lucio Cancellieri – la Sua voce…….

 Me diceve ‘na persone anziane:

” la vite ha devendate fazze e desumane, tu va’mbo ‘rrete a lu funerale.. la veretà la ligge su’lli facce tale e qquale”.

Lu si’ che quasce quasce te’ raggione? Allore, pe quande sarì, ce prove mo’ a jì ‘rrete a lu funerala mi’!

Lu rumore de li pisse scumbare jù ‘rrete tra li chiacchiere de ddo’ fisse :

” Chi s’arvate! coma sta la famije? ma tu nen tinive ddo’ fije?

– Eh, une sta a Rome, a s’ha spusate ma ggià s’ha separate, chell’addre sta a Verone ma lu marite se n’ha jte nghe ‘nu mezze puttanone!

E li tu’? Eh, lu maschie sta bbone, la fammene a s’ha fatte ‘nu vellacchione!”

Ma diche jì, stavate a ‘spetta’ lu funerala mi’ p’arcunda’ malizzie, corne e puttanizzie?

Si’ ch’ahè? Ve facce purta’ ddo’ sigge e lu caffè?

Oh, ahè simbre accuscì jù ‘rrete, vija vi’ li fi ja mi’, che ce tenate ssà lu core… li prete!?

‘Na cì de respette pe lu morte, che sate menute a fa’ se dapù nen ve ne ‘mborte?

E chist’iddre che fa’ fi nde de pjagne! Che nge scesse da la casce p’allungajela ‘na papagne!?

Toh, chi ha minute, pure chi da tembe m’ha levate lu salute!? Sole uje sta qquà vicine come pappe e cicce, ma va’ affangule a ssorete, chi te l’ha ditte de minicce?

E chist’iddre pe la strate fi rme a curiusa’?:

” E mo’ de chi ahè ‘stu carrettone che sta a passa’?

– eh, de n’andre che va a fa la terre pe li cice – Ma tu sinde che me sta a dice! – cchiuttoste, attinde a tta che si’ larghe nde ‘na votte, ‘ca chi arcoje li cicia tu’… ‘llu jurne ci s’abbotte!”

E cull’addre: quand’anne teneve? Ma che te ne frache a tta!? Manghe se l’inne me facesse arsuscita’… ah! ti sti’ pure a tucca’? Lu fi ja mi’, lu pu’ tena’ pure de ferre… ma ve’ ‘llu jurne che pure tu… ci vi’ de faccia ‘n derre.

E penza’ che la vite ahere amore… e puvertà, uje, pe sta’ ‘na cì tranguille… ati’ arji’ de llà!

Allore, lu zi’ pre’, lu si’ ch’ahè? Straddamme ‘sta bbinedizzione prime che se ‘ndase de machene jù ssotte a lu stradone!